Wikipedia

Rezultatele căutării

Inelele lui Newton

             Consideraţii teoretice 
      Fie o pană de aer cuprinsă între un plan şi o suprafaţă sferică, pană ce se poate realiza aşezând o lamă cu feţe plan-paralele din sticlă pe o lentilă plan-convexă, raza de curbură a suprafeţei sferice fiind de ordinul 60-100m (vezi figura). Un fascicul paralel de raze de lumină, ce cade perpendicular pe faţa plană a lentilei, este reflectat de suprafaţa superioară şi inferioară a acestei pene de aer şi interferă, obţinându-se franje de interferenţă sub forma unor inele concentrice, cu centrul în punctul de contact A dintre lentilă şi lamă, numite inelele lui Newton.

       
     Din relaţiile (3) sau (4), cunoscând raza de curbură a suprafeţei sferice, se poate determina lungimea de undă a radiaţiei folosite. Datorită deformării suprafeţelor în punctul de contact nu se poate obţine o atingere ideală, într-un punct, între suprafaţa sferică a lentilei şi lama plană, rezultând o oarecare incertitudine în ceea ce priveşte ordinul de interferenţă al inelelor. Pentru a se evita acest lucru, vom calcula λ prin diferenţa pătratelor razelor a două inele întunecate ( mr şi nr ) de ordine de interferenţă diferite (m şi n). Din relaţia (4) obţinem: 

            
   Modul de lucru 
   1.Pentru iluminarea dispozitivului se foloseşte o sursă de lumină roşie.
   2.Cu un şubler se măsoară diametrele, iar apoi se determină (raze)  ale inelelor de ordinul k =1,2,3,4 .
   3. Se repetă măsurătorile de cel puţin 3 ori pentru fiecare inel.
   4. Se calculează lungimea de undă λ cu relaţia (5), în care ordinele m şi n sunt fie succesive, fie mai depărtate (de exemplu: m = 2 , n =1; m = 3, n = 2; m = 3, n =1 etc.) Raza de curbură a suprafeţei sferice este R =80m.
   5. Se calculează.
   6. Datele experimentale se trec în tabel.
Se calculează eroarea.
















Bibliografie:
  http://menelaus.unitbv.ro/id/Lab.%20Optica/Newton.pdf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu